Am cunoscut ce inseamna sa zimbesti ca nebunul, am cunoscut ce inseamna sa plingi cu lacrimi amare, am cunoscut ce inseamna sa ascunzi sincercitatea prin masca absolutului, am cunoscut multe, dar parca mai nimic. Am cunoscut cum sa te scoli diminetele cu dorinta de a inconjura astazi intreaga lume sau cum sa dormitezi, sa lenevesti si sa stai neclintit ziua intreaga. Uneori mi-e dor de filele uzate ale trecutui meu plin de fite, modestie, vorbe palavragite fara sens, iar uneori detest si ajung la aceea de a uita ce am facut acum citiva ani. Am cunoscut cum sa citesti cu ardoare si sa plingi ca un copil caruia i s-a furat bomboana, am cunoscut cum sa pretuiesti si sa iubesti oamenii din jurul meu, cum sa cuprind oamenii care-mi sunt cei mai dragi, cum sa-i pastrez alaturi. N-am cunoscut cum sa-mi implinesc vise, n-am cunoscut cum sa uit unele ginduri incilcite, n-am cunoscut sa uit amintirile ce nu trebuie sa le tin minte, n-am cunoscut multe, dar parca destul. Mi-e dor de zile in care sa umbli zimbind ca bolnavul pe strazi pusteite si putin murdare ale orasului meu, mi-e dor de oameni ce-mi erau cindva alaturi,mi-e dor de mirosul marii, mi-e dor sa dansez in ploaie, mi-e dor de liniste, mi-e dor de muzica buna savurata in timpul noptii, mi-e dor sa-mi fie dor. Am invatat sa lupt, am invatat cum sa uit de mine si sa-mi ajut apropiatul, am invatat sa iert, sa cred, sa savurez si sa iubesc. Astazi mizezi spre deslusirea visurilor, miine spre realizarea lor. Astazi tinzi spre absolut, miine te limitezi la ceea ce ai. Astazi pastrezi alaturi, miine pretuiesti. Astazi iubesti soarele, miine luna si stelele. Astazi plingi, miine zimbesti. Invatam, decadem, ne ridicam, luptam si ajungem oameni mari cu vise implinite, cu sperante, cu responsabiliati si griji. Asta pentru ca, viata ne invata sa traim, sa iubim, sa plingem si sa fim fericiti.