Am pierdut spiritul din mine, am pierdut talentul. Am vrut flori, dar nu am mai primit flori. Am vrut să alerg desculţ, dar nu am mai alergat. Îs dezgolită de natură. Nu mai am culoare, mă pierd în miile de culori întunecate. Nu-mi mai place. Privesc prin tine şi mă vad pe mine. Nu-i logic, nu? şi eu spuneam la fel. M-ai zdrobit? nu, nu m-ai zdrobit căci încă pot trăi, încă pot visa şi încă îmi întind visele pe o sfoară. N-ai ştiut? păi iată să ştii că picioarele mele se mai mişcă. La o parte. Eu vreau să trec. Vreau să mă scufund în negure adînci, lipsită de griji şi agonisire. Daţi-mi drumul, vreau să ies de aici. Daţi-mi lumină. Plecaţi din calea mea. Lăsaţi-mă. Încercaţi să mă scutiţi de chipurile vostre pătimaşe şi de nostalgiile nostre crunte. Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să vă vad pe voi pătimaşilor, nesuferişilor. Păgîne amintiri ni se aştern în cale, loviţi de soartă se plîng fiecare. Vreau loc, vreau putin loc, chiar nu-mi puteţi da? nu înţelegeţi că mă sufocaţi, nu mai am pic de aer, voi mi l-aţi luat pe tot, m-aţi lipsit de toate. Am rugat şi am făcut prea mult, am mers prea mult. Mă opresc, căci aici mi-i locul, dar o să fug, o să fug de voi într-o zi.

La o parte. Eu vreau să trec. Vreau să mă scufund în negure adînci, lipsită de griji şi agonisire. Daţi-mi drumul, vreau să ies de aici. Daţi-mi lumină. Plecaţi din calea mea. Lăsaţi-mă. Încercaţi să mă scutiţi de chipurile vostre pătimaşe şi de nostalgiile nostre crunte. Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să vă vad pe voi pătimaşilor, nesuferişilor. Păgîne amintiri ni se aştern în cale, loviţi de soartă se plîng fiecare. Vreau loc, vreau putin loc, chiar nu-mi puteţi da? nu înţelegeţi că mă sufocaţi, nu mai am pic de aer, voi mi l-aţi luat pe tot, m-aţi lipsit de toate. Am rugat şi am făcut prea mult, am mers prea mult. Mă opresc, căci aici mi-i locul, dar o să fug, o să fug de voi într-o zi.