Lumea toata este plină si de bune ,si de rele,oricum nu exista pădure fără uscături.De la un timp în coace am observat ca lumea în care trăim este plină de ura si invidie.Am constatat ca de fapt invidia vine din noi.Ea începe de la cele mai mici lucruri,ba chiar banale.Suntem nemulţumiţi ca cel de lînga noi trăieşte mai bine,se îmbracă mai frumos,mănîncă mai bun,are un succes mai mare.etc Așa apare invidia, inconștient și fără ca să îți permită să te gândești la altceva cum ar fi lucrurile prin care a trecut, chinurile și sacrificiile pe care a trebuit să le suporte respectivul om pentru a ajunge acolo unde se află acum. După ce apare invidia,apare si dorinţa de a face rău,a înjosi,a numi urît persoana data,crezînd ca asa o sa sufere si o sa ne fie nouă bine.Dar ne inselam.Dacă nu vom accepta că există cineva mai bun ca noi, nu vom avea niciodată parte de un trai liniștit, dar vom fi mereu prinși în capcanele acestor vicii. Vom fi mereu preocupați de faptul că celălalt are mai mult noroc decât noi, gândindu-ne cum să intervenim pentru a-l împiedica să meargă mai departe.Dar în concluzie tot invidioşii suferă.Chiar dacă invidia ne încearcă pe toți, trebuie să reușim să rezistăm tentației sau cel puțin să învățăm s-o manevrăm, nu să facem abuz de ea.